Memorii interne

Memoria internă este cea mai  importantă componentă fizică a unui calculator prin intermediul căreia se pot  aprecia performanţele unui calculator. Memoria internă este unitatea funcţională a unui calculator destinată păstrării permanente sau temporare a programelor şi a datelor necesare utilizatorului sistemului de operare.

Memoria internă a unui calculator este caracterizată de doi parametri:

• Dimensiunea, cu cât memoria este mai mare, cu atât performanţele calculatorului sunt mai bune. Dimensiunea se exprimă în Mbytes (minim 16 Mbytes)
• Timpul maxim de răspuns – reprezintă timpul necesar procesorului pentru a citi sau scrie date. Valoarea acestui parametru este de 70 ns. Calculatorul este ca atât mai rapid cu cât această valoare este mai mică.

În funcţie de modul în care se face accesul la memorie, în configuraţia unui sistem de calcul există două tipuri de memorie:

•      Memorie RAM
•      Memorie ROM

    Memoria cu acces aleator (aceasta este traducerea expresiei engleze Random Access Memory, abreviat RAM) este denumirea generică pentru orice tip de memorie de calculator care:

• poate fi accesată aleator, oferind acces direct la orice locație sau adresă a ei, în orice ordine, chiar și la întâmplare,
• se implementează de obicei pe cipuri (circuite integrate) electronice rapide și fără părți în mișcare (și nu pe dispozitive magnetice sau optice precum discurile dure sau CD-urile).

 Avantajul memoriei RAM față de alte medii de stocare a datelor constă în viteza de acces extrem de mare, fiind de mii de ori mai mare decât de exemplu cea a unui un disc dur.

Memoria ROM (read-only memory) este un tip de memorie care în mod normal nu poate fi doar citită, spre deosebire de RAM, care poate fi atât citită, cât și scrisă. Memoria ROM este o clasă de suporturi de stocare utilizate în computere și alte dispozitive electronice. Datele stocate în ROM nu pot fi modificate sau pot fi modificate numai lent ori cu dificultate.