Instrucțiunile unui calculator se înpart în patru grupe:
Instructiunile logice de tipul ŞI, SAU, NU sînt instrucţiuni operaţionale care acţionează asupra poziţiilor individuale ale informaţiei binare. În categoria instrucţiunilor operaţionale întîlnim şi instrucţiuni de tipul: şterge conţinutul unei locaţii sau al unui registru etc. În fine, în categoria instrucţiunilor operaţionale sînt incluse instrucţiunile de deplasare a informaţiei, în care partea de adresă a instrucţiunii conţine un număr întreg, care specifică numărul poziţiilor cu care se face deplasarea.
Instrucţiunile de transfer deplasează informaţia dintre locaţiile memoriei interne, între registre sau între locaţii sau între locaţii şi registre fără a altera conţinutul informaţiei transferate. Instrucţiunea trebuie să specifice explicit sau implicit adresa-sursă şi adresa de destinaţie a transferului. În timpul transferului şi după transfer, informaţia din sursă ramîne neschimbată. Cele mai uzuale instrucţiuni ale agestei grupe sînt cele prin care conţinutul unei locaţii trece într-un anumit registru, registrul acumulator, precum şi instrucţiunea de transfer invers: dintr-un registru într-o locaţie a memoriei interne.
Instrucţiunile de salt se utilizează pentru modificarea ordinii de execuţie a instrucţiunilor. În mod normal, instrucţiunle unui program sînt analizate şi executate în mod secvenţial, în ordinea în care sînt aşezate în memorie. Această ordine poate fi schimbată cu ajutorul instrucţiunilor de salt condiţionat sau necondiţionat.
Instrucţiunile de salt condiţionat permit alegerea continuării programului pe o anumită ramură, în funcţie de o condiţie de test realizată. Folosirea instrucţiunilor de salt condiţionat dau posibilitatea utilizatorului să introducă decizii logice în procesul execuţiei programului.
O instrucţiune de salt necondiţionat conţine, în partea de adresă, adresa instrucţiunii care va fi executată în continuare.
Instrucţiunile de intrare-ieşire permit comunicarea caculatorului cu echipamente periferice. Echipamentul cu care se ca efectua operaţia de intrare-ieşire se specifică în partea de adresă a instrucţiunii. De regulă, instrucţiunile de acest tip conţin atît informaţii legate de natura schimbului de date, adică introducerea sau extragerea lor, cît şi comenzi necesare funcţionării corecte a periferiei. Tot în aceste instrucţiuni se specifică şi registrele sau locaţiile în care vor fi depuse sau din care vor fi luate datele respective.
- instrucțiuni operaționale, care efectuează operații aritmetice și logice asupra datelor specificate prin operanzi;
- instrucțiuni de transfer, care deplasează informația între registre și/sau locații fără a modifica informația transferată;
- instrucțiuni de salt, care în urma verificării unor condiții, modifică analiza și execuția secvențială a instrucțiunilor din program;
- instrucțiuni de intrare - ieșire care permit comunicarea calculatorului cu exteriorul.
Instructiunile logice de tipul ŞI, SAU, NU sînt instrucţiuni operaţionale care acţionează asupra poziţiilor individuale ale informaţiei binare. În categoria instrucţiunilor operaţionale întîlnim şi instrucţiuni de tipul: şterge conţinutul unei locaţii sau al unui registru etc. În fine, în categoria instrucţiunilor operaţionale sînt incluse instrucţiunile de deplasare a informaţiei, în care partea de adresă a instrucţiunii conţine un număr întreg, care specifică numărul poziţiilor cu care se face deplasarea.
Instrucţiunile de transfer deplasează informaţia dintre locaţiile memoriei interne, între registre sau între locaţii sau între locaţii şi registre fără a altera conţinutul informaţiei transferate. Instrucţiunea trebuie să specifice explicit sau implicit adresa-sursă şi adresa de destinaţie a transferului. În timpul transferului şi după transfer, informaţia din sursă ramîne neschimbată. Cele mai uzuale instrucţiuni ale agestei grupe sînt cele prin care conţinutul unei locaţii trece într-un anumit registru, registrul acumulator, precum şi instrucţiunea de transfer invers: dintr-un registru într-o locaţie a memoriei interne.
Instrucţiunile de salt se utilizează pentru modificarea ordinii de execuţie a instrucţiunilor. În mod normal, instrucţiunle unui program sînt analizate şi executate în mod secvenţial, în ordinea în care sînt aşezate în memorie. Această ordine poate fi schimbată cu ajutorul instrucţiunilor de salt condiţionat sau necondiţionat.
Instrucţiunile de salt condiţionat permit alegerea continuării programului pe o anumită ramură, în funcţie de o condiţie de test realizată. Folosirea instrucţiunilor de salt condiţionat dau posibilitatea utilizatorului să introducă decizii logice în procesul execuţiei programului.
O instrucţiune de salt necondiţionat conţine, în partea de adresă, adresa instrucţiunii care va fi executată în continuare.
Instrucţiunile de intrare-ieşire permit comunicarea caculatorului cu echipamente periferice. Echipamentul cu care se ca efectua operaţia de intrare-ieşire se specifică în partea de adresă a instrucţiunii. De regulă, instrucţiunile de acest tip conţin atît informaţii legate de natura schimbului de date, adică introducerea sau extragerea lor, cît şi comenzi necesare funcţionării corecte a periferiei. Tot în aceste instrucţiuni se specifică şi registrele sau locaţiile în care vor fi depuse sau din care vor fi luate datele respective.
Комментариев нет:
Отправить комментарий